INTERVIU. Laura Pîrvu, copilul care tratează alții copii: ,,Înainte de toate, te motivează pe tine, ca om”

Pe Laura Pîrvu o cunosc încă din copilărie, înainte de a ne da seama ,,ce vrem să ne facem când o să fim mari”. La doar 20 de ani, Laura, studentă în anul II la Facultatea de Psihologie, Universitatea București, a reușit să facă ce unii tineri care chiar au absolvit învățământul superior nici nu visează. Laura lucrează cu copii care suferă de autism și, după doar un an, deja este apreciată și căutată de specialiști din domeniu.

,,O să plec la vară în Germania”. 

Așa a început drumul ei în această aventură. După doar un an de facultate și câteva săptămâni de voluntariat la un centru pentru copii cu nevoi speciale, Laura a fost recomandată pentru a îngriji un copil în vârstă de 6 ani care suferă de autism. În Germania. Acela a fost startul unei cariere care acum înflorește și care promite mult. O tânără timidă, micuță, care se poate amesteca printre copii, Laura emană doar modestie și ambiție, multă ambiție. Vara din Germania a fost un succes, iar unul dintre cei mai de succes superviseri ABA din lume, Melanie Wey, a fost atât de impresionată de românca noastră, încât a decis să o recomande mai departe.

Sursă foto: Arhivă personală

Laura s-a întors acasă, chiar la timp pentru a continua anul II de facultate. Ar fi putut rămâne în Germania, dar nu a făcut-o. Vrea să își încheie studiile și să se specializeze pe Analiză Comportamentală Aplicată.

,,Am primit oferte să mă ocup și de alți copii”

Nu mult a durat întoarcerea în țară, că Laura Pîrvu a fost solicitată să se ocupe și de alți copii cu nevoi speciale. Nu a stat pe gânduri și a început lucrul cu un singur micuț, pentru a se putea ocupa și de școală. Marin are 5 ani și de când a cunoscut-o pe Laura, viața lui s-a schimbat. Un copil dependent de televizor, care nu înțelegea nici măcar conceptele de ,,Da” și ,,Nu”, este astăzi cu câțiva pași de o viață normală. Progresul se face prin răbdare, învățarea se face prin joacă. Iar Laura e fericită pentru că, prin munca ei, reușește să îi facă feciți și pe alții.

Sursă foto: Arhivă personală

De ce psihologia?

Am ales această facultate în speranța că mă va ajuta să mă cunosc mai bine, să mă dezvolt și să am capacitatea de a  înțelege mult mai profund anumite situații. Totodată, alegerea mea în privința facultății se datorează interesului meu de a lucra cu oamenii, deoarece numai ideea de a oferi ajutor pentru mine reprezintă o împlinire sufletească. Faptul că pot învăța fără constrângeri, m-a făcut să aleg psihologia fără să mă gândesc prea mult.

Cum ai ajuns la copiii cu nevoi speciale?

Încă din primul an de facultate mi-am dorit să contribui cumva și să simt că nu bat pasul pe loc. Astfel, am ales să fac voluntariat la un centru de copii cu TSA (Tulburări din Spectrul Autist).

Acolo am reușit să cunosc diferite cazuri, iar mai apoi am început să lucrez în programul intensiv ABA ( Analiză comportamentală aplicată) pentru copiii cu autism.

Ce simți când un copil progresează în timpul terapiei?

Sinceră să fiu, în aceste cazuri, bucuria chiar nu se poate exprima în cuvinte. Însă pot spune cu siguranță faptul că te motivează! Te motivează pe tine ca om înainte de toate.

Ce le-ai spune părinților care se regăsesc în această situație?

Sfatul meu pentru părinții care se află în această situație ar fi să nu își piardă speranța. Iar cea mai bună cale de a ajuta la dezvoltarea copilului este intervenția timpurie și lucrul intensiv. Părintele nu trebuie să amâne cu gândul că ,,poate nu este așa”. În modul acesta, se poate pierde timp prețios. Și un ultim sfat: nu renunțați!