Book Review: Johnny Boambă de Theodor Constantin

Johnny Boambă nu este o carte care să te prindă din primele rânduri citite, dar nici nu trebuie să fie. Nu cred că a mai auzit cineva de acest titlu până acum, și nici de autorul cărții, Theodor Constantin. Nici măcar eu. Dar după un mic research am aflat că autorul e brăilean, la fel ca mine.

Am dat peste această carte întâmplător, la ghereta de ziare de lângă birou. Am trecut și am aruncat o privire, din curiozitate. Inițial m-a atras o altă carte scrisă tot de Theodor Constantin, pe care am și cumpărat-o. Johnny Boambă era fix lângă aceasta. M-am uitat la ea și nu mi-a stârnit deloc curiozitatea.

Am ajuns la birou, mândră de noua achiziție, și mi-a dat prin cap să caut un rezumat și pentru Johnny Boambă, să văd măcar despre ce este vorba. Pe loc mi-am dat seama că o să-mi placă, iar a doua zi m-am prezentat la același chioșc de ziare și am cumpărat-o.

Deși întregul roman se numește Johnny Boambă, cartea mai cuprinde încă două nuvele, pe care nu am reușit încă să le citesc.

Povestea lui Johnny Boambă este de fapt povestea lui Ionuț, un adolescent al căror probleme au început atunci când părinții lui s-au despărțit. Mama s-a recăsătorit cu un bărbat pe care Ionuț nu-l putea suferi, sentimentul fiind reciproc. Ionuț a încercat un timp să se refugieze la tatăl său, dar în scurt timp și acesta și-a refăcut viața cu o femeie mai tânără.

Copilăria lui Ionuț a fost una fericită, plină de amintiri frumoase cu părinții săi, din “vechea casă”, acolo unde familia a locuit înainte ca părinții să se despartă. A fost un copil fericit, fără griji, care odată ajuns la adolescență, lovit fiind de divorțul părinților, a început să se transforme într-un copil problemă.

Toate acțiunile lui Ionuț au început să aibă un singur scop, și anume răzbunarea pe părinții săi, inclusiv pe tatăl adoptiv, care îi spusese la un moment dat “ai grijă să nu ne faci de rușine, pe maică-ta și pe mine…”. Aceste vorbe au rămas adânc întipărite în mintea lui Ionuț, și ca efect, a început să se comporte din ce în ce mai urât cu toată lumea, în mod intenționat. Astfel, perioada de revoltă prin care a trecut adolescentul i-a adus și porecla Johnny Boambă, care l-a urmărit mult timp după aceea.

Deși pe dinafară făcea numai rele, în sinea lui, Ionuț știa că este un om bun. Și deși prevedea că problemele create îl fac să se îndrepte cu pași repezi înspre școala de corecție, nu s-a gândit nici un moment să se oprească, dorindu-și chiar să ajungă în acel loc, fapt pe care părinții lui l-ar fi considerat cea mai mare dezamăgire.

Într-un final, după multe certuri cu mama sa, pe care Ionuț nu o mai recunoștea ca fiind mama lui cea grijulie și iubitoare, din perioada când formau încă o familie fericită, acesta a ajuns la școala de corecție pentru tentativa de a fura o mașină împreună cu doi golani din cartier.

Cei trei ani petrecuți „acolo”, așa cum numea Ionuț școala de corecție, l-au făcut să realizeze că dorește să recapete încrederea părinților săi. Cea mai mare dorință a sa a fost să reușească să ia examenul de intrare la liceu, prin care putea să-i dea peste nas tatălui adoptiv, care din clipă în clipă aștepta ca Ionuț „să-și dea din nou în petec”.

La sfârșitul romanului Ionuț a reușit într-adevăr ceea ce își propusese, a intrat la liceu și a devenit un adolescent ascultător și responsabil, ceea ce a impresionat-o foarte tare pe mama sa.

Așa cum am spus mai sus, cartea Johnny Boambă nu m-a prins de la început, dar a reușit curând după să îmi intre pe sub piele și să mă facă să empatizez cu personajul. Am empatizat cel mai mult în momentele în care Ionuț era singur împotriva lumii, și nimeni din jurul lui nu îi înțelegea frustrarea. Am empatizat în momentele lui de reflecție interioară care durau destul de mult, la fel ca și momentele retrăite petrecute la școala de corecție.

Am citit această carte destul de greu și într-o perioadă de timp prelungită pentru că pur și simplu mă întrista. Mă întrista singurătatea lui Ionuț, mă întrista faptul că-și iubea și respecta mama atât de mult, și totuși ea nu îl înțelegea și nu îl susținea, orbită fiind de noul soț.

După fiecare capitol citit simțeam nevoia de un moment de liniște, în care să reflect la cele citite și să îmi revin emoțional. Un capitol pe seară era mai mult decât conștientul și sufletul meu puteau suporta.

Nu este deloc o carte greu de citit, asta dacă nu vei fi copleșit emoțional de trăirile și gândurile personajului Ionuț. Pentru mine a fost foarte greu de citit din această cauză, dar nu m-am gândit nici un moment să renunț. La fel ca Ionuț. Și sunt sigură că în momentul în care am terminat de citit, m-am simțit la fel de împlinită cum s-a simțit Ionuț când a intrat în clasă la primul curs de liceu.

Advertisements

One thought on “Book Review: Johnny Boambă de Theodor Constantin”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s