Anxietatea socială – opinie

Pentru oamenii care trăiesc în orașele mari poate fi un subiect atât de actual și, totuși, atât de puțin dezbătut – aproape tabu. Suntem conștienți de fenomen, dar ne ferim să ne oprim puțin și să vedem care sunt problemele și cum le putem rezolva.

depresie-1024x711
Foto: Shutterstock

“Zece la sută dintre oameni suferă de fobie socială”, ne informează csid.ro într-un articol din 2008.

Nu este momentul să intrăm în panică – Niciodată! Mai ales că această anxietate nu este ceva rar. Nu ține cont de loc, de cultură sau de societate – Se întâmplă multor tipologii de oameni pentru că este un comportament care poate fi moștenit sau învățat din comportamentul părinților supraprotectivi, sau preluat de la persoane cu care petrecem mult timp si care la randul lor ne expun fricilor lor.

De asemenea, din lipsa atașamentului și afecțiunii la începutul vieții sau din cauza unor traume cauzate în copilărie sau în adolescență putem crește cu o asemenea fobie.

Am stat de vorbă cu mai mulți oameni în ultima vreme care mi-au împărtășit această “frică de oameni” așa cum au numit-o ei. De la claustrofobie – frica de spații aglomerate – și până la paranoia – frica de a nu fii urmărit/ văzut/ auzit.

Mi-am dat seama că multe stări asemănătoare am avut și eu și nu-i de glumă.

Totul începe de la neîncrederea de sine care ajunge la imposibilități de a face lucruri mărunte, cum ar fi mersul la cumpărături, dar se poate dezvolta și la chestiuni mai importante – cum ar fi latura profesională, educațională, relațională sau sexuală etc.

Acest tip de anxietate cuprinde mai multe frici raportate strict la nivelul propriei percepții, adică la felul în care credem că ne văd ceilalți – frica de a nu vorbi în public, frica de a nu fi observat și judecat, frica de a nu greși sau de a spune ceva greșit – sunt doar câteva, dar care împreună compun această anxietate socială.

depresie-banca_shutterstock.jpg
Foto: Shutterstock

Personal, pot povesti dintr-o experiență care s-a întâmplat în școala generală și care mi-a imprimat unele traume sociale. Curtea școlii era de fapt locul unde se strangeau borfașii din zonă, unde legea străzii nu ținea cont de ce note ai luat. Din multele interacțiuni pe care le-am avut în 8 ani de școală mi-a fost indusă credința că oamenii sunt răi, că vor să mă bată dacă fac pe ”șmecherul”, că o să mă întrebe cât e ceasul pentru a-mi fură telefonul și așa mai departe. Cel puțin așa a interpretat mintea mea de atunci. Este un simplu exemplu care mi-a format niște frici sociale peste care am trecut cu greu. După această experiență mi-a fost multă vreme frică de străini, frică de minoritatea cu fețe tuciurii, frică de a nu greși sau frica de a pierde.

Frica de a nu greși am descoperit-o când făceam basket de performanță, iar antrenorul, simțiind că nu dau tot, mi-a spus “Ce ai? Ți-e frică să nu greșești?” – Da! Acum nu mi-e frică să recunosc, dar oare câți dintre noi au trecut prin astfel de experiențe care au devenit traume? Cred că toți, însă unii dintre noi nu au capacitatea de a recunoaște ce fac corect și ce fac greșit – poate pentru că nu se cunosc destul de bine sau, poate, pentru că s-au obișnuit să vadă doar “partea goală a paharului”.

Cum orice învăt are și dezvăț, consider că fobia socială – așa cum a fost învățată – poate fi înlăturată în timp, dacă nu de tot, măcar o mare parte, cât să ne putem bucurăm de viață, de noi, de alții – De ce nu?

 „O confruntare brutală cu obiectul fobogen agravează și mai mult starea pacientului, care poate duce până la apariția psihozelor. Tratarea fobiei se face treptat, persoana trebuie învățată cum să relaționeze, iar în final aceasta ajunge să se convingă că toate temerile erau nefondate”, precizează psihologul Anca Munteanu pentru csid.ro.

E ciudat să ne considerăm ființe evoluate când nu putem să înțelegem natura umană și faptul că apariția unei realități virtuale nu poate înlocui în totalitate realitatea perceptuală de zi cu zi. Suntem ființe sociale și vom comunica tot timpul – interpersonal și intrapersonal. Luate separat – comunicarea interpersonală, fără cea intrapersonală, poate duce la atașamentul sau necesitatea excesivă vis-a-vis de ceilalți. Comunicare intrapersonală, fără cea interpersonală, poate duce, ca în cazul articolului de față, la izolare și anxietate socială.

Totul este o proiecție! Noi alegem modalitatea de proiecție – de regulă alegem varianta cea mai simplă, adică cea învățată, însă nu este tot timpul cea mai constructivă. Dacă așa au făcut alții și le-a fost bine, nu înseamnă că e valabil și în cazul meu sau al tău.

Surse:

 

Libertatea pentru femei

CSID

Advertisements

One thought on “Anxietatea socială – opinie”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s