INTERVIU Doru Panaitescu: Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai la tine când fotografiezi fauna e bagajul de cunoștințe

De când a renunțat la șefi și munca la birou, Doru Panaitescu își petrece cea mai mare parte a timpului pe coclauri, așa cum îi place lui să spună. Om de marketing, consultant, trainer și fotograf de natură, Doru a ieșit de mult din tiparul angajatului  „la cămașă”.  Și-a organizat propriul „birou mobil” în mijlocul naturii unde se întoarce în fiecare weekend cu gândul la noi specii de animale care merită fotografiate.  

  1. De unde a pornit pasiunea pentru fotografia de natură?

Pasiunea pentru fotografia de natură a pornit de la celelalte pasiuni ale mele legate de natură. Am început cu speologia și mergând pe drumul spre peșteră vedeam iarna foarte des o pasăre comună, un răpitor comun (șorecarul comun) despre care, ca 99% din populație, credeam că este un vultur. Ulterior un bun prieten care voia să mă atragă în mrejele naturalismului mi-a făcut cadou un determinator de păsări și din momentul acela nu am mai avut liniște.

SONY DSC
Șorecar comun; Foto: Doru Panaitescu

Totuși, e drept că pasiunea pentru natură a zăcut latent în mine încă de când eram copil, pentru că de atunci eram fascinat de animale. La 3-4 ani desenam din atlasul zoologic animalele. Ce s-a întâmplat acum, la maturitate, a fost doar o revenire la sentimentele pe care le aveam încă de când eram copil.

  1. Din punct de vedere tehnic, ce implică fotografia wildlife? Ce-ai în rucsac când pleci la o tură foto pe coclauri?

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai la tine când mergi să fotografiezi faună, animale sălbatice, este bagajul de cunoștințe. De la un anumit nivel incolo nu mai fotografiezi doar ce vezi, ci te duci la „punct ochit, punct lovit” să cauți anumite specii. Pe lângă aparatura necesară: binoclu, aparat de fotografiat cu un obiectiv de tip tele, cu o focală mai lungă și camuflaj, este important să ai la tine și alte accesorii care îți fac munca ceva mai ușoară.Pentru păsări este indicat să ai o șapcă în așa fel încât să-ți acopere ochii, pentru ca în special păsările și animalele care văd foarte bine să nu-ți observe privirea. Pentru reptile, de exemplu, este bine să ai la tine o mănușă de protecție cu care să poți să le manevrezi.

dsc05769-crop
Boa de nisip; Foto: Doru Panaitescu

 

Atunci când fotografiez amfibieni am la mine un spray cu care îi ud în permanență pentru a nu le afecta tegumentul. Mai folosesc difuzoare de lumină, surse de lumină suplimentare… un întreg arsenal de accesorii pe care le am la mine, inclusiv o genunchieră. Asta pentru că este bine să fii sub nivelul animalului fotografiat pentru a-i da o anumită prestantă, iar corpul să se vadă dintr-o poziție ușor ventrală (mai ales la păsări).

  1. Dintre speciile fotografiate de tine până acum, pe care le-ai considera “marea captură” și de ce?

Mi-e greu să vorbesc despre specii preferate pentru că pentru mine toate animalele sunt frumoase. Există un obicei între fotografii de natură: cu cât un animal este mai rar, mai greu de văzut, te vei bucura mai mult. Cu alte cuvinte te vei bucura mai puțin la o banală vrabie de casă, chiar dacă are o postură superbă, decât la un uligan pescar sau la o acvilă de munte pe care o vezi destul de greu. Atunci da, suntem tentați să avem considerații mai generoase despre animalele periclitate, rare sau pur și simplu dificil de văzut. Îți pot da exemplu râsul pe care l-am văzut o singură dată și nu am reușit să îl fotografiez sau cocoșul de munte pe care l-am văzut, însă din cauza habitatului nu am reușit cadre bune. Am însă și specii la care m-am bucurat foarte mult: dropia, un simbol al Bărăganului sau boa de nisip, o specie de șarpe care era considerată extinctă în fauna României și pe care am găsit-o după o absență de 80 de ani.

SONY DSC
Dropie; Foto: Doru Panaitescu
  1. Pasiune sau job? Poate ajunge fotografia de natură o sursă de venit?

Teoretic poate. Practic, în România, respectul pentru fotografii de natură este destul de mic. În primul rând, munca ne este furată în permanență. Oameni din presă, de la ziare de mare anvergură, pur și simplu ne iau pozele și apoi găsesc tot felul de scuze puerile ca să-și motiveze furtul. În al doilea rând, fotografii de natură sunt văzuți ca niște paria pentru că nu au statut științific și atunci majoritatea cercetătorilor, a biologilor, au tendința să îi ignore sau să îi desconsidere.

Prețul pe care îl primești pentru o fotografie de natură este destul de mic. În alte țări fotografii de natură sunt plătiți regește de vreme ce în România, eu personal, nu cunosc niciunul care să trăiască exclusiv din asta. Este o pasiunea costisitoare, implică foarte multe cheltuieli cu echipamente, cu călătorii, foarte mult timp petrecut studiind. Plus că unele specii nu se lasă fotografiate din prima, poate doar după ani de zile și sute, mii de kilometri. Iar aceste costuri și resurse de energie nu sunt acoperite de cei 5€ care mi-au fost oferiți pentru o poză.

  1. Cum stă România la capitolul wildlife și biodiversitate? Și nu mă refer doar la specii, ci și la respectul față de natură și interesul arătat acestui subiect.

România stă bine la capitolul biodiversitate. Există zone cu o bogăție extraordinară de faună și biodiversitate. Amintesc Delta și luncă Dunării, un bazin cu o întindere imensă de stuf, a treia oază de biodiversitate la nive mondial. Există o biodiversitate remarcabiă în România având în vedere deranjul istoric produs prin fragmentarea habitatului, prin agricultura intensivă sau industrializarea forțată, ori prin defrișările masive care continuă și astăzi.

SONY DSC
Vulpe; Foto: Doru Panaitescu

Referitor la respect, România începe să se trezească, dar cu pași foarte mici. Există o lipsă crasă de educație naturalistică, oamenii încă mai cred că animalele sălbatice sunt periculoase pentru om sau dăunătoare. Tendința oamenilor este de a deranja, de a ucide sau de a călca cu mașina animalele. Alți oameni care pretind că sunt iubitori de natură fac mai mult rău decât bine, de exemplu hrănesc păsările sălbatice cu pâine iarna în parc sau iau acasă puii căzuți din cuib. Puii căzuți din cuib au două șanse: fie să se ascundă și să învețe, fie să devină hrana unui răpitor. Iar în momentul în care tu iei acasă un pui, întrerupi acest ciclu natural. Există o cantitate de deranj pe care noi o facem pentru fiecare specie în parte, dar mă bucur în același timp că există o cantitate mare de adaptare a unor specii la fenomenul antropic. Nu mă mai refer doar la speciile clasice cum ar fi rândunelele sau vrăbiile de casă, ci și la răpitoare, la vulpi, vidre și multe animale care vor să conviețuiască cu noi. Dacă și noi încercăm să le respectăm și să le oferim măcar puțină înțelegere, pentru habitatul pe care l-au pierdut, cred că suntem cu toții mai câștigați.

SONY DSC
Ciocănitoare neagră; Foto: Doru Panaitescu

 

 

Advertisements

One thought on “INTERVIU Doru Panaitescu: Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai la tine când fotografiezi fauna e bagajul de cunoștințe”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s