Un pușcăriaș petrece mai mult timp afară decât tine…

Pământ 2017. La ce te gândești când vezi scris P-Ă-M-Â-N-T?
Eu mă gândesc la culori prima oară. Verde de la câmpii, albastru de la ocean, alb de la zăpada munților, auriu de la deșert, dar nu reușesc să mă concentrez la o singură culoare și mă duc cu gândul la curcubeu, iar după văd cerul în fața ochilor, norii, simt aerul și inspir parfumul proaspăt, expir și simt că trăiesc.

În urmă cu an am urmărit un clip publicitar, realizat de PERSIL. De atunci PERSIL detergentul mă urmărește și mă face să mă învinovățesc pentru un lucru.

Free the Kids – Dirt is Good, este materialul cu pricina. „Cine își petrece mai mult timp afară? Un copil sau un pușcăriaș de la o închisoare de maximă securitate?”

E nevoie numai de două minute și jumătate să conștientizezi că un pușcăriaș dintr-un orășel precum WABASH din Indiana, S.U.A. petrece mai multe ore pe zi afară decât un copil. Campania condusă de Sir Ken Robinson și Dr. Stuart Brown arată că un copil stă afară o oră, în timp ce un deținut petrece două ore făcând diferite activități în curtea pușcăriei.

REPORTER: Cum te-ai simți dacă timpul petrecut afară ar fi redus la o oră?

DEȚINUT: Ar fi o tortură. Nu am știut ce înseamnă libertatea până când nu mi-a fost luată.

Mă învinovățesc pentru că nu petrec mai mult timp afară.
Nu este vorba numai de copii, la scară largă este vorba despre noi toți, noi oamenii.
Acum… gândește-te la tine. O duci mai rău decât un pușcăriaș?

Sună urât întrebarea, știu. Normal că nu o duci mai rău decât un pușcariaș, două ore le petreci afară… dus (o oră) – serviciu (opt ore) – întors (o oră). Două ore în metrou, mașină, tramvai, trafic, zgomot, grabă, griji. Și la final, seara ajungi acasă. Obosit. Încă o zi s-a mai dus. Aștepți weekendurile și concediile concediul.

E puțin a-p-o-c-a-l-i-p-t-i-c, dar noi ne-am obișnuit și vedem în asta o normalitate. Se numește pușcăria societății. Cutiile mari pe care noi le numim apartamente, cutiile mici pe care le numim calculatoare, iar în final cutiuțele pe care le numim smartphone-uri ne-au făcut să uităm un lucru: oamenii trebuie să ramână conectați la natură și nu la wi-fi.

Adu-ți aminte când a fost ultima oară când ai stat pe o bancă dintr-un parc și ai admirat natura sau mai bine zis… când ai avut sentimentul de liniște și pace interioară? Cu siguranță nu în trafic sau la serviciu. Este acel moment în care gândurile tale s-au oprit din țiuit, pentru scurt timp ce-i drept, dar benefic pentru toata ființa ta, pe care o neglijezi în societate. Este acel curcubeu de la care nu-ți poți lua ochii, apusul violet, regina lună sau stelele de pe bolta cerului limpede. Dar tu, amnezic, ai uitat cum te face universul să te simți și ești deja prins în jocul carierei, al goanei după bani și al grijilor. Așa ai și fost educat, încă de mic copil,  de oameni care ți-au vrut binele.

Poate că noi suntem roboții din filmele SF, doar că e mai rău… în timp ce roboții din filme au fost special construiți pentru a răspunde la comenzi și a face aceleași lucruri zi de zi , noi am fost dresați astfel. Și trebuie să continui să joci după regulile societății, pentru că nu-i așa? Nu vrei să superi pe nimeni.

Tu alegi ce vrei să fii: un robot-pușcăriaș sau un om în care a mai rămas un dram de respect pentru propria ființă și vrea să îndrepte totul. Două ore pentru suflet și Pământ.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s