TELEVIZIUNEA ATACĂ INTERNETUL

fullscreen-capture-10-oct-16-63307-pm.bmp_tb730

sursă foto: paginademedia.ro

Internetul este un mediu mai nou, într-adevăr, dar pare să fie invidiat de celelalte canale tradiţionale. De câţiva ani, a apărut şi în România vlogging-ul, iar în prezent au succes toţi mai mulţi tineri, în special, la materia Youtube. Aceştia îşi prezintă momente din viaţă, provocări amuzante sau fac diverse tutoriale, pentru a câştiga aprecierea oamenilor. Incredibil sau nu, dar reuşesc să creeze publicuri mai ceva ca la televizor.

Mikey Haş, pe numele său adevărat Mihai Holhaş, este vloggerul care a strâns primul milion de subscriberi pe canalul său Doza de Haş. L-a ajuns repede din urmă Bianca Adam aka Tequila. Doza de Haş a a fost creată în 2011, într-o perioadă în care românii nu ştiau exact cu ce se mănâncă vlogging-ul.

Odată ce creatorii de content online au devenit tot mai mulţi, televiziunile se simt, parcă, atacate. Jurnalista Digi24, Ioana Ciurlea, a declarat în cadrul unei emisiuni că, Ilie, unul dintre vloggeri, se filmează făcând ,,nimicuri”. Astfel de afirmaţii au stârnit imediat feedback din partea celorlalţi creatori de content pe Youtube. Mikey Haş se adresează ferm jurnalistei Digi24, deşi precizează înainte că nu are nimic personal cu televiziunea cu pricina:,,Domnişoara Ioana Ciurlea, vloggerii sunt acele persoane pentru care dumneavoastră veţi lucra în 5-6 ani. Ceea ce fac vloggerii nu sunt nimicuri, ba din contră, ai putea spune că e un fel de reality-show despre viaţa lor. E o formă de entertainmnent pentru puştani pe care se pare că voi nu o înţelegeţi.” Alte reacţii dure vin şi din partea lui Selly, cu aproximativ 822 000 de subscriberi:,,Cred că televiziunea, şi nu vorbesc doar de Digi aici, e puţin speriată de faptul că lumea a început să migreze pe internet şi ei, săracii, trebuie să vină cu ceva nou”. Ioana Ciurlea a ţinut să menţioneze în timpul emisunii numele mai multor creatori de conţinut online şi totul a plecat de la întâlnirea pe care Ilie a avut-o cu fanii lui într-un mall din Iaşi.

Televiziunile nu sunt în măsură să atace Internetul. Toţi aceşti creatori de conţinut au libertatea de a alege ce să posteze în online. Au început poate dintr-o glumă, dar au reuşit să strângă mai multe vizualizări ca la TV. Sunt criticaţi pentru episoadele mai puţin semnificative, dar nu zic nimic de efortul pe care oamenii ăştia îl depun înainte să uploadeze video-ul. Efort care, cel puţin la început, nu este răsplătit. Micul ecran nu aduce informaţii relevante de fiecare dată, ba mai mult, există atâtea canale ce transmit imagini compromiţătoare sau limbaj inadecvat. Foarte multe cazuri de tipul acesta întâlnim pe Kanal D, dar exemplele pot continua.

În 2017, lumea este bombardată cu informaţie. Oamenii au nevoie să facă o selecţie, să se informeze din mai multe surse şi în final să-şi formeze o părere. Nu mai au timp să asculte o ştire de la cap la coadă, vor să deruleze clipul şi să ajungă la lucrul ăla care le trebuie mai mult. Îmi place să asociez televiziunea cu şcoala. Materiile sunt prea multe şi prea diferite. E bine să învăţăm câte puţin din toate, într-adevăr, dar nu o să învăţăm niciodată, în felul asta, să ne pricepem cu adevărat la ceva. Daca elevii ar putea să-şi aleagă materiile, dacă s-ar axa pe o anumită direcţie de la bun început, ar fi mai productivi. Aşa şi cu vloggerii. Au descoperit ce le place să facă şi încearcă să facă asta în continuare, într-un mediu ce le permite şi le oferă şansa de a crea ceva, de a face ceva cu viaţa lor.

Televiziunea manipulează şi informează greşit de cele mai multe ori. Mikey a ţinut s-o corecteze pe Ioana Ciurlea, cu privire la vârsta lui Ilie. Jurnalista nu era informată corect şi cu toate astea a ţinut să inducă în eroare telespectatorii. Ilie îşi prezintă viaţa aşa cum este, fără perdea. Şi cel mai important, face asta cu placere. Cei care îl urmăresc se pot inspira de la el, pot decide ce lucru merită încercat şi care nu. Pot găsi în el motivaţia de a merge mai departe, de a crea şi ei ceva. În cazul lui Mikey Haş, acesta deţine numeroase proiecte în care oferă informaţie consistentă. (Vezi Doza IT)

Conform unui studiu american, România e în urmă cu jumătate de secol faţă de Occident. Astfel, nu e de mirare că influenceri precum Pewdiepie, Superwoman sau Ray William Johnson au fost un fel de mentori pentru actualii vloggeri români. Televiziunea trebuie să ia în calcul posibilitatea unei adaptări la ce e nou, aşa cum s-a întâmplat cu radioul, odată ameninţat cam în aceeaşi manieră. Nu trebuie să dispară, atât timp cât ştie care îi este locul.

Advertisements

IMG_20170910_174859

sursă foto: arhivă personală

REVIEW ALLVIEW X3 SOUL DUAL SIM – un smartphone conceput să exceleze

După aproximatix 30 de minute de navigat pe e-Mag, am aruncat în coşul de cumpărături un telefon mobil Allview X3 Soul Gold. Recunosc, am fost influenţată! Design-ul, specificaţiile şi preţul redus mi-au pus capac. 

IMG_20170907_085303

În ianuarie 2016 a fost lansat Allview X3 Soul cu un preţ de început de 1.499 de lei. În prezent îl puteţi cumpăra mult mai ieftin, în funcţie de site-ul de pe care doriţi să comandaţi, unde mai puneţi şi posibilitatea unei reduceri considerabile. În interiorul cutiei găsim un alimentator, un cablu USB OTG, ce permite conectarea stick-urilor, o pereche de căşti şi cablul de date USB-C. De asemenea, device-ul vine la pachet cu un certificat de garanţie, manual de instrucţiuni, o folie de protecţie cadou (pe lângă cea existentă deja pe display), o licenţă pentru antivirus oferită de Bitdefender, o bucată de material pentru ştergerea ecranului şi o cheiţă special creată pentru design-ul unibody. George Buhnici i-a făcut un unboxing pe Youtube, la câteva luni după ce produsul a apărut pe piaţă.         foto: arhivă personală

Sursă foto: arhivă personală

O să-ncep cu lucrurile bune pe care le-am observat până acum şi pentru care merită cumpărat. Are un procesor de 64-bit – Cortex A53 Octa Core şi un sistem de operare cu cea mai populară versiune, Android v5.1 Lollipop. Ecranul Amoled HD are o diagonală de 5, 5 inch şi este acoperit cu un strat Corning Gorilla Glass 3, strat ce îl protejează de zgârieturi şi şocuri mecanice. Este uşor de ţinut în mână, în ciuda dimensiunilor mari, plus că poţi vedea mai clar informaţiile şi pozele. Are un design unibody, adică nu are capac, motiv pentru care este atât de subţire: diametru de 6.9 mm. Este confecţionat din aluminiu şi nu cântăreşte mult, aproximativ 167 de grame.

IMG_20170911_234150

foto: arhivă personală

Camera foto-video nu este extraordinară, însă face poze decente cu 13 MP pe camera din spate şi 5 MP frontal, şi video-uri până la 1080p cu 30 de frame-uri pe secundă. Are blitz integrat, ce poate fi activat sau dezactivat la nevoie. Focusează bine, fie că îi comanzi tu să facă asta, prin una dintre funcţiile existente – focalizare manuală – fie prin detectare automată atunci când cadrul este relevant. Poţi face GIF-uri sau panoramări excelente. Mai sunt şi alte funcţii ce pot îmbunătăţi calitatea pozei/videoului: face-beauty, professional mode sau super foto – la care eu apelez de fiecare dată când vreau ca fotografia mea să aibă o calitate mai bună atunci când o măresc. Bateria se încarcă în circa 90 de minute şi rezistă destul de mult timp, în funcţie de aplicaţiile accesate.

IMG_20170818_124053

IMG_20170910_135143_469

foto: arhivă personală

Am întâmpinat câteva probleme în ceea ce priveşte tipul de USB utilizat. Acesta posedă cel mai nou sistem USB-C, întâlnit foarte rar la alte modele de telefoane. Aşa că dacă vreodată îţi uiţi cablul acasă, ia în calcul posibilitatea de a nu găsi uşor pe cineva care să ţi-l înlocuiască. Nu este însă un punct negativ, pentru că, aşa cum am menţionat mai sus, este cel mai nou sistem. Practic, în viitorul apropiat, toate telefoanele vor avea implementate acest sistem de conectare.  O altă problemă am avut-o la cablul de date. După numai şase luni de utilizare, am fost în service pentru înlocuirea cablului, cu garanţia şi factura.

foto: arhivă personală

Design-ul unibody face însă dificilă înlocuirea bateriei, aceasta putând fi schimbată doar în service. De asemenea, nu există prea multe variante de huse/carcase. Poţi opta pentru o husă flip-cover, acoperă foarte bine telefonul şi îl protejează de zgârieturi sau pentru o carcasă transparentă, dacă vrei ca smartphone-ul tău să iasă în evidenţă.

Per total, este un smartphone ce poate fi asemănat foarte uşor cu brandurile de top. Din punctul de vedere al raportului calitate-preţ, acesta este foarte bine proporţionat. Costul a fost  însă redus semnificativ de la data lansării, iar utilizatorii de gadget-uri sunt mult mai tentaţi să-l achiziţioneze.

 

 

 

 

 

 

Ice Choco 2017 a ajuns la cea de-a II-a ediţie, după succesul înregistrat anterior

bscap0007 Sursă foto: arhivă personală

Bucureşti Mall Vitan a găzduit şi anul acesta câţiva dintre cei mai importanţi artizani şi maeştri din domeniu. Rețetele din Belgia sunt renumite pentru gustul rafinat și unic. Trufe cu suc natural din portocale, ciocolată neagră cu migdale sau pralinele confiate în lichior de vișine au fost doar câteva dintre cele mai cumpărate produse.

bscap0006 Sursă foto: arhivă personală

În perioada 25 – 28 mai a avut loc festivalul de ciocolată şi îngheţată Ice Choco 2017, cu câteva zile mai devreme decât prima ediţie din 2013. Sute de vizitatori au ales să-şi petreacă weekendul sau doar o parte din el, degustând ciocolată, ingheţată şi mai multe sortimente de praline. Artizanii s-au arătat mai mult decât încântaţi să-şi prezinte produsele şi să mulţumească până şi cel mai pretenţios client.

bscap0005Sursă foto: arhivă personală

Marie Carels este de origine belgiană şi a avut standul plin de dulciuri preparate după reţete renumite din Belgia. Ingredientele sunt însă, o parte, procurate chiar din România şi ne mărturiseşte că nu foloseşte colorant în prepararea produselor.  Bomboanele au fost epuizate în câteva ore. Printre cei interesaţi să cumpere s-au numărat copiii, gata să încerce din fiecare sortiment, dar şi cei mai în vârstă, care nu s-au putut abţine să nu guste din preparate. Pralinele conţineau banană proaspătă, ciocolată albă, caramel, iar pentru cei mai îndrăzneţi, ciocolatierul le-a recomandat produsele umplute cu whisky, lichior sau rom. Marie Carels a realizat, în 2015, macheta Palatului Cotroceni din ciocolată şi locuieşte de mai mulţi ani în România unde, în 2012, şi-a deschis propria fabrică 

bscap0004Sursă foto: arhivă personală

Vizitatorii au avut prilejul să cumpere ciocolată și înghețată din același loc și se declară mulțumiți de sortimentele diversificate. Dacă cei mici au fost mai puţin receptivi şi emotivi în faţa camerei, unul dintre părinţi ne-a răspuns deschis: ,,Mi se pare foarte tare că este festivalul ăsta, pentru că ne place foarte mult și ciocolata și înghețata și de cele mai multe ori, ca să încerci mai multe sortimente trebuie să te duci în tot felul de locuri, sa bați jumate de oraș dintr-o parte în alta. Daca sunt toate în același loc, poți să le încerci mai ușor. Noi am venit și ieri, am venit și azi, încercăm lucruri noi. E foarte tare.”

bscap0011

      Sursă foto: arhivă personală

Spre deosebire de prima ediţie, Ice Choco 2017 a strâns mult mai mulţi curioşi, printre care specialişti şi maeştri într-ale dulciurilor. Accente Noi au organizat evenimentul şi au rezervat nivelul -1 al mall-ului pentru artizani importanţi din ţară şi străinătate. Atmosfera a fost întreţinută de concursuri, tombole şi premii pe măsură. Cei mai norocoşi au gustat îngheţată thailandeză preparată pe loc, iar demonstraţiile live au convins clienţii că merită să deguste şi să-şi răsfeţe papilele gustative cu ingrediente naturale.

           Untitled          Sursă foto: https://www.facebook.com/accentenoifair.ro/

Preţurile au variat între 17 şi 25 de lei suta de grame la ciocolată, iar cea mai ieftină îngheţată a costat 6 lei. Cine nu a ajuns la niciuna dintre ediţii, poate face acest lucru în viitor, când evenimentul se va ţine pentru a treia oară în Bucureşti. Data exactă nu este încă stabilită.

21052f709b8279c6aea48e39d8073271_view

Sursă foto: metroptam.ro

14115598_1199026803451512_1540532865949860968_o

Sursă foto: Oana Şuţan

INTERVIU | Oana Elena ŞUŢAN (25 ani) – ,,Poate suna amuzant, dar încă de mică, i-am distrus toate linoleurile mamei din casă[…]”

Absolventă de arte plastice, licenţiată în Geografie şi masterandă în Ştiinţa mediului, Oana pare omul bun la toate. Ştie să deseneze, îi place să facă poze şi să călătorească. Iubeşte natura şi ar face orice ca să cutreiere munţii în lung şi-n lat. Nu ştie însă în care dintre domenii să se îndrepte. Îi plac toate, şi toate parcă se împletesc armonios. Recunosc, eu am fost atrasă de cât de bine ştie să ,,mâzgălească”, are un portofoliu impresionant, aşa că am vrut să fac un pic pe psihologul, poate – poate îmi dau seama de unde izvorăşte talentul.

1. Povesteşte-mi puţin despre liceul absolvit de tine. De ce Nicolae Tonitza?

O. Ş.  Îmi amintesc că eram în clasa a VIII-a şi a venit la noi în clasă o persoană care nu mai ştiu sigur de unde era trimisă, însa avea rolul de a ne vorbi de liceele vocaţionale, respectiv cele de artă, muzică, sport etc. Şi ni s-a spus că, dacă avem vreun talent anume sau suntem interesaţi să urmăm un profil mai deosebit, să ne interesăm din timp ce presupun probele de specialitate de la admitere, să ne pregătim şi să ne înscriem, acest procedeu având loc mai devreme, comparativ cu cel prin care treceau colegii noştri care doreau să urmeze un liceu de profil uman sau real. În cele din urmă, m-am înscris şi am urmat câteva meditaţii cu profesoara de desen, legat de ceea ce presupune studiul de desen, studiul compoziţional şi cel de culoare.
472821_408411529179714_1499947008_o
 Autor: Oana ŞUŢAN – Muzeul Satului
 2.  Ai pe cineva în familie talentat la desen? Te-a determinat/inspirat cineva sau ceva anume să desenezi? 

O.Ş.  Da, am în familie, pe linia maternă, persoane ce au, fie talent la desen, fie o afinitate pentru ceea ce înseamnă artă şi frumos în general. Bunica mea era pasionată de ţesături manuale, mama este pasionată de designul floral al grădinii din faţa casei parinteşti, unul dintre unchii mei este sculptor, iar fratele meu era numit în armată ,,pictorul” şi era solicitat pentru fel si fel de ilustraţii din partea comandantului unităţii şi a colegilor săi, fiind mai apoi scutit de anumite îndatoriri. Nu în ultimul rând, nepotul meu, băiatul fratelui meu, are talent la desen – pictura şi sculptura – şi a absolvit acelaşi liceu de arte plastice ca mine, cu diferenţa că eu am urmat specializarea ,,Desen animat”, iar el ,,Arte murale”. Mai departe el a şi continuat studiile în artă la Universitatea de Arte Bucureşti. Nu pot spune că m-a inspirit cineva sau ceva anume să desenez, pur şi simplu m-am născut cu dorinţa şi plăcerea de a desena. Poate suna amuzant, dar încă de mică, i-am distrus toate linoleurile mamei din casă, desenând pe ele. (râde) Cele mai bune creaţii ale mele ies atunci când sunt într-un mediu foarte familiar, inspiraţional, în care să am linişte, asta însemnând să nu fiu înconjurată de oameni, pentru că astfel simt că aceştia mă inhibă şi mă blochez, deşi nu sunt neapărat o persoană introvertită. Am nevoie de spaţiul meu, timpul meu şi de o anumită atmosferă pentru a crea.

278154_435229739831226_1453769875_o (1)

 Autor: Oana ŞUŢAN – Jensen Ackles

3.  Să ne imaginăm că abia acum termini liceul. Ai alege sau nu o altă facultate?
O. Ş.  Mi-este greu să îmi imaginez ce aş face dacă aş termina acum liceul. Probabil aş face acelaşi lucru, aş alege Facultatea de Geografie, deşi mult mai bine ar fi să îmi ascult instinctul şi să merg la grafică la UNARTE. După cum spuneam, eu în liceu am urmat specializarea ,,Desen animat” şi mai departe ar fi însemnat fie să merg la Cluj şi să continui cu asta, fie să mă reprofilez la UNARTE pe grafică sau pictură. Doar că nu m-am putut decide ce ar fi mai bun pentru viitorul meu. Din păcate, nici părinţii nu m-au încurajat prea mult în această direcţie, ei fiind de o altă mentalitate, cum că fară o meserie din care să îţi câştigi pâinea imediat nu poţi face nimic şi că artiştii nu au stabilitate financiară. Într-un fel poate aveau dreptate, dar privind retrospectiv, cred ca ar fi trebuit să îmi ascult totuşi inima, să fi fost mai curajoasă, să fi ales calea artei şi poate aş fi putut să le demonstrez că nu au dreptate şi că se poate face ceva de care să fiu mândră. În acelaşi timp, menţionez că admiterea la geografie avea loc mult mai devreme comparativ cu cea de la alte facultăţi. Nu mă puteam decide dacă ar fi în regulă să aleg grafica ori pictura sau dacă să mă mai duc la artă. Totodată, la facultatea unde aş fi putut aplica se ţineau meditaţii la secţiile respective înainte de admitere, dar atât timp cât nu mă puteam decide ce să aleg, ar fi însemnat să arunc bani degeaba pe meditaţii, ca în cele din urma să nu fi ales nimic. La geografie îmi amintesc că admiterea era mult mai devreme şi îmi plăcea şi domeniul, motiv pentru care am ales această variantă si timp de cinci ani de zile, la licenţă si master, m-am specializat în domeniul ştiinţei mediului, pe care am ajuns s-o fac a doua mea pasiune. Se poate spune că până la urmă, tot răul a fost spre bine, nu? Totuşi, ca să răspund scurt la întrebare, probabil aş fi ales tot Facultatea de Geografie. Fară o îndrumare clară din partea unor profesori, fară susţinerea părinţilor şi cu atâtea opţiuni în faţă, aş fi avut la fel de multe dubii în privinţa alegerii unei facultăţi.
523700_385302824823918_42403507_n
Autor: Oana ŞUŢAN – Bazinul hidrografic Zlatica, harta expoziţiei versanţilor
Fac totuşi menţiunea că în timpul facultăţii nu m-am despărţit cu totul de artă. Nu am putut. Prin artă simt că sunt eu, prin artă ma relaxez chiar şi când studiul pentru un desen poate înseamna chiar şi foarte multe ore de muncă. Întotdeauna în timpul cursurilor îmi amintesc că desenam câte ceva. Aşa mă concentram eu mai bine sau aşa făceam să treacă timpul mai repede când anumite subiecte erau mai puţin interesante or stilul de predare al profesorilor mi se părea obositor. Pasiunea pentru desen mi-a fost astfel remarcată atât de colegi, cât şi de profesori. Asta a dus in timpul masterului la primirea unei propuneri din partea unui profesor de a fi colaborator cu nişte ilustraţii grafice pentru o carte legată de infrastructuri verzi, la care lucra şi pe care dorea să o publice.

This slideshow requires JavaScript.

 Ilustraţii: Oana ŞUŢAN (Infrastructuri verzi – Mihai Niţă)
4.  Ai prefera să urmezi nişte cursuri care să te ajute să-ţi dezvolţi mai mult abilităţile într-ale desenului? 
 O. Ş.  Consider că liceul de arte plastice mi-a dezvoltat destul de mult abilităţile şi nu cred că nişte cursuri m-ar mai fi ajutat foarte mult. Tind să cred că in momentul în care urmezi nişte cursuri predate de un anumit profesor, în afara programei stabilite într-o facultate, există o mare posibilitate ca tu, ca tânăr artist, să fii foarte influenţabil şi să nu mai aduci nimic nou in domeniu, nimic original. În schimb, într-o facultate de profil, modul de predare este mult mai structurat, după părerea mea, şi gândit astfel încât tu să te descoperi pe tine, nu să reproduci ceea ce vezi la altul. Acum nu contest că există profesori care pot încerca să te influenţeze să le adopţi stilul. Am cunoscut unul sau doi astfel de profesori în Tonitza care încercau acest lucru, fapt ce m-a deranjat şi a cântărit puţin printre alte motive în momentul în care am ales să nu mai urmez UNARTE.
5.  Ai accepta să colaborezi cu un graphic designer? Îţi este mai greu să desenezi pe tabletă decât pe foaie? 
 
O. Ş.  Aş putea colabora, nu am o problemă cu acest lucru, dar de regulă, pe ceea ce înseamna artă, sunt destul de individualistă şi cred că nu aş putea să accept în întregime stilul de desen sau stilul compoziţional al altui grafician. Asta nu înseamnă că nu pot aprecia creaţiile acestuia. Cred că acceptând anumite compromisuri atunci când colaborezi cu cineva, doar ca să duci la bun sfârşit ceva, iţi va aduce iminent anumite nemulţumiri legate de calitatea finală a creaţiei. Poate eventual să găsesc pe cineva care are exact acelaşi stil ca mine, dar asta cred că este mult mai greu de găsit şi înseamnă şi consum de timp.
 
Nu îmi este neapărat greu să lucrez pe tabletă. Am lucrat şi cred că ma descurc acceptabil. Dar pasiunea mea ramâne aceea de a lucra pe foaie, în stil tradiţional. Cred că pe tabletă nu o să obţin niciodată acele tuşe care îmi vin instinctual să le fac pe foaie. Pană setez creionul, pană desenez câteva tuşe, simt că nu iese ceea ce îmi imaginez şi acest lucru mă ţine în loc. De exemplu, îmi place foarte mult să desenez chipuri animate de feţe. Pe foaie întotdeauna chipurile vor fi extrem de diferite între ele, pentru că simt că mă mişc mult mai liber cu un creion adevărat, în schimb pe tabletă, oricât mi-aş seta creionul să desenez ceva, mereu mi se pare că liniile desenelor sunt aspre, nu au fineţe şi nu îmbracă frumos imaginea de ansamblu.
11357371_950328801654648_6954339736081954464_o
Autor: Oana ŞUŢAN

Continue reading