Anxietatea socială – opinie

Pentru oamenii care trăiesc în orașele mari poate fi un subiect atât de actual și, totuși, atât de puțin dezbătut – aproape tabu. Suntem conștienți de fenomen, dar ne ferim să ne oprim puțin și să vedem care sunt problemele și cum le putem rezolva.

depresie-1024x711
Foto: Shutterstock

“Zece la sută dintre oameni suferă de fobie socială”, ne informează csid.ro într-un articol din 2008.

Nu este momentul să intrăm în panică – Niciodată! Mai ales că această anxietate nu este ceva rar. Nu ține cont de loc, de cultură sau de societate – Se întâmplă multor tipologii de oameni pentru că este un comportament care poate fi moștenit sau învățat din comportamentul părinților supraprotectivi, sau preluat de la persoane cu care petrecem mult timp si care la randul lor ne expun fricilor lor.

De asemenea, din lipsa atașamentului și afecțiunii la începutul vieții sau din cauza unor traume cauzate în copilărie sau în adolescență putem crește cu o asemenea fobie.

Am stat de vorbă cu mai mulți oameni în ultima vreme care mi-au împărtășit această “frică de oameni” așa cum au numit-o ei. De la claustrofobie – frica de spații aglomerate – și până la paranoia – frica de a nu fii urmărit/ văzut/ auzit.

Mi-am dat seama că multe stări asemănătoare am avut și eu și nu-i de glumă.

Totul începe de la neîncrederea de sine care ajunge la imposibilități de a face lucruri mărunte, cum ar fi mersul la cumpărături, dar se poate dezvolta și la chestiuni mai importante – cum ar fi latura profesională, educațională, relațională sau sexuală etc.

Acest tip de anxietate cuprinde mai multe frici raportate strict la nivelul propriei percepții, adică la felul în care credem că ne văd ceilalți – frica de a nu vorbi în public, frica de a nu fi observat și judecat, frica de a nu greși sau de a spune ceva greșit – sunt doar câteva, dar care împreună compun această anxietate socială.

depresie-banca_shutterstock.jpg
Foto: Shutterstock

Personal, pot povesti dintr-o experiență care s-a întâmplat în școala generală și care mi-a imprimat unele traume sociale. Curtea școlii era de fapt locul unde se strangeau borfașii din zonă, unde legea străzii nu ținea cont de ce note ai luat. Din multele interacțiuni pe care le-am avut în 8 ani de școală mi-a fost indusă credința că oamenii sunt răi, că vor să mă bată dacă fac pe ”șmecherul”, că o să mă întrebe cât e ceasul pentru a-mi fură telefonul și așa mai departe. Cel puțin așa a interpretat mintea mea de atunci. Este un simplu exemplu care mi-a format niște frici sociale peste care am trecut cu greu. După această experiență mi-a fost multă vreme frică de străini, frică de minoritatea cu fețe tuciurii, frică de a nu greși sau frica de a pierde.

Frica de a nu greși am descoperit-o când făceam basket de performanță, iar antrenorul, simțiind că nu dau tot, mi-a spus “Ce ai? Ți-e frică să nu greșești?” – Da! Acum nu mi-e frică să recunosc, dar oare câți dintre noi au trecut prin astfel de experiențe care au devenit traume? Cred că toți, însă unii dintre noi nu au capacitatea de a recunoaște ce fac corect și ce fac greșit – poate pentru că nu se cunosc destul de bine sau, poate, pentru că s-au obișnuit să vadă doar “partea goală a paharului”.

Cum orice învăt are și dezvăț, consider că fobia socială – așa cum a fost învățată – poate fi înlăturată în timp, dacă nu de tot, măcar o mare parte, cât să ne putem bucurăm de viață, de noi, de alții – De ce nu?

 „O confruntare brutală cu obiectul fobogen agravează și mai mult starea pacientului, care poate duce până la apariția psihozelor. Tratarea fobiei se face treptat, persoana trebuie învățată cum să relaționeze, iar în final aceasta ajunge să se convingă că toate temerile erau nefondate”, precizează psihologul Anca Munteanu pentru csid.ro.

E ciudat să ne considerăm ființe evoluate când nu putem să înțelegem natura umană și faptul că apariția unei realități virtuale nu poate înlocui în totalitate realitatea perceptuală de zi cu zi. Suntem ființe sociale și vom comunica tot timpul – interpersonal și intrapersonal. Luate separat – comunicarea interpersonală, fără cea intrapersonală, poate duce la atașamentul sau necesitatea excesivă vis-a-vis de ceilalți. Comunicare intrapersonală, fără cea interpersonală, poate duce, ca în cazul articolului de față, la izolare și anxietate socială.

Totul este o proiecție! Noi alegem modalitatea de proiecție – de regulă alegem varianta cea mai simplă, adică cea învățată, însă nu este tot timpul cea mai constructivă. Dacă așa au făcut alții și le-a fost bine, nu înseamnă că e valabil și în cazul meu sau al tău.

Surse:

 

Libertatea pentru femei

CSID

Recezie- Aparatul foto DSLR Nikon D3300

Aparatul foto D-SLR Nikon D3300 cu obiectiv AF DX Nikkor 18- 55 mm – un aparat entry-level bun pentru incepatori, dar si pentru profesionisti.

aparat
Foto: Vlad Popov

Body-ul aparatului este suficient de bun pentru un profesionist, fiind necesare doar obiective intersanjabile de calitate mai ridicata. Desigur ca un fotograf profesionist va cauta intotdeauna un aparat full-frame, dar ar putea cumpara un entry-level pentru a invata pe altcineva.

Un incepator poate sa-si faca treaba si cu obiectivul pe care-l ofera deja aparatul – Nikkor 18-55 mm. Este un obiectiv wide-angle vandut in cantitati mari la pachet cu aparatele, deci nu as putea garanta calitatea acestuia. Deschiderea maxima a diafragmei variaza intre f/3.5 si f/ 5.6 in functie de plaja focala(zoom).

Desi seamana foarte mult la exterior cu generatia trecuta, Nikon D3300 – noul aparat foto DSLR al niponilor vine cu un senzor imbunatatit (23.5 x 15.6mm) si cu cateva functionalitati in plus cum ar fi nivelul de ISO ridicat – 100-25.600 (fata de 12.800 maximum la D3200) sau posibilitatea de a fotografia in rafala cu pana la 5 fps (frames per second) – fata de 4fps la D3200.

Este un aparat usor de utilizat si la propriu si la figurat – are o greutate relativ usoara –  aproximativ 430 g.

Testez aparatul de un an de zile si pot spune ca sunt multumit de calitatea acestui aparat foto. A fost trecut prin conditii termice nefavorabile, praf, cazaturi (una singura) si pot granta rezistenta si fiabilitatea aparatului.

Problemele de soft la acest aparat le-am descoperit de-a lungul timpului – in ce invatam pe el. Una dintre ele ar fi ca unele optiuni nu pot fi customizate, precum balansul de alb, in schimb pot fi folosite setarile de balans de alb prestabilite si modificate, eventual, in post-procesarea fotografiilor.

O alta problema ar fi ca nu poti selecta histograma in asa fel incat sa poti vedea partile supraexpuse sau cele subexpuse dintr-o imagine ce tocmai a fost facuta. Lucru posibil aproape la orice aparat dslr full-frame.

Problema atunci cand vrei sa filmezi este ca diafragma nu merge modificata in timp ce modul liveview-ul (posibilitatea de a vedea pe ecran) este deschis, in schimb ISO-ul merge, iar obturatorul poate fi deschis pana la 1/50 de secunde.

Mai jos am atasat un video care explica mai bine modificarile aduse la acest aparat foto.

Youtube – NIKON D3300 Review

Interviu Pavel Șușară – Ce însemnă artă din perspectiva unui critic

Ce este Arta?

Noi tindem să rezumăm la ceea ce intră cu o mai mare frecvență  în orizontul vieții noastre. Dar categoria de artă este practic una deschisă și orice presupune creativitate, ieșirea din rutină, ieșirea din banal, exprimarea unei atitudini față de viață, față de om, față de istoria imediată și față de ceea ce ne reprezentăm noi interior că am putea fi dacă lucrurile ar evolua în direcția în care dorim noi să evolueze.

susaea
Foto: Wikipedia

Arta nu mai este verticală, ea se ocupă de orizontală. E o artă protestatară, o artă incisivă ce se face acuma. Artistul a devenit din mic demiurg… a devenit un fel de lucrător la REBU… e un fel de agent sanitar care se ocupă cu vidanjarea spațiului social și spațiului moral în care trăim. Și, atunci face intervenții în spațiul urban, face semne pe calcanele unor construcții, încearcă să scoată orașul din pustiul lui gri, din căderea în groapa nonsemnificației, se face Street Art, care sparge opacitatea zidurilor și creează iluzia unei transcendențe în imediat, a unei lumi de dincolo de opacitate. Ăsta e momentul în care trăim. E un moment al orizontalului, în care ne-am schimbat interesul după relația cu Dumnezeu, după relația cu diversele noastre disponibilități de a face ceva în clipă, în imediat. Sunt dispute între artiștii de factură veche și artiștii contemporani – se satanizează reciproc. Unii spun că tinerii strică arta, tinerii spun despre ceilalți că nu pricep nimic, că au rămas captivi într-o formă de… într-un chihlimbar, precum gâzele care au nimerit în rășina moale… și… asta e povestea artei în esență.

Care este scopul artei? La ce ne ajută?

Ea trebuie să te facă să vezi, să te facă să înțelegi și, apoi, să te construiască. Să te construiască intelectual, să-ți definească personalitatea, să te construiască moral, să-ți lumineze căile de acces către alte zone. Abia acum, după toată achiziția asta, pot să văd un peisaj… când stau în vârful muntelui și mă uit jos în vale. Pot să văd un peisaj, îi pot interioriza frumusețea pentru că știu ce e peisajul din pictură, știu cum să decupez, cu privirea, un peisaj și știu să mă bucur de el. Știu să fac o fotografie unui peisaj, pentru că în fotografia aia, în decupajul ăla, e angajată toată atitudinea mea față de ceea ce văd. Pot să fac mai la dreapta, mai la stânga, mai pe mijloc sau nu știu cum, dar poziția pe care am fixat-o e poziția optimă și ea corespunde în mod absolut capacității mele de a comunica. Deci, până la urmă ăsta e scopul artei. Să înțelegi lumea, să te înțelegi pe tine, să-i înțelegi pe ceilalți și, dacă se poate, să faci un pas înainte în construcția ta.

Continue reading Interviu Pavel Șușară – Ce însemnă artă din perspectiva unui critic

Târgul Gaudeamus 2016

Târgul Internațional de carte Gaudeamus aflat la a 23-a ediție a început la Romexpo. Până duminică, 20 noiembrie, editurile se intrec in prețuri și titluri atractive pentru cititori de toate varstele și din cele mai diverse domenii.

gaudeamus_1(Foto: Vlad Popov)

Târg de carte? Puțin spus pentru felul în care s-a prezentat târgul Gaudeamus anul acesta. În exteriorul pavilionului central de la Romexpo, tarabe care mai de care te întâmpină cu mirosuri diverse ale mâncărurilor tradiționale, a vinului fiert sau a cafelei turcești la nisip. Pentru vizitatorii care doresc să rămână cu o amintire de la târg, aceștia au de ales de la magneți de frigider la tablițe inscripționate cu diferite mesaje amuzante, de la bijuterii hand-made la decorațiuni florale.

gaudeamus_2(Foto: Vlad Popov)

La intrare, biletul de acces costă zece lei, însă pentru studenți și pensionari intrarea este liberă – amănunt care nu este specificat.

În interior, totul arată promițător. Se simte agitație și liniște în același timp. De la goana după cartea dorită la liniștea de după ce a fost găsită.

O studentă la Actorie mi-a mărturisit ca este în căutarea cărtilor de la editura Rafturile Dianei dintr-o necesitate, dar și din pasiune. O altă părere despre târg și despre pasiunea pentru cărți mi-a fost oferită de o femeie în vârstă care a plecat de la targ cu un ghiozdan plin: “Am cumpărat cărți de artă și religioase. La cele pentru copii și despre tehnologie nu m-am uitat. Nu mă interesează. Toată ziua am alergat, nici nu am mâncat. De fiecare dată când vin la Gaudeamus sunt precum peștele în apă…”

Invitatul de onoare al acestei ediții Gaudeamus este China, la standul căreia lansările au început chiar din prima zi a târgului, iar prezența tinerilor era impresionantă.

Multe activități – conferințe, evenimente și spații pentru lectură – unde am întâlnit o mulțime de personalități – de la scriitori precum este Andrei Pleșu la oameni din sfera politică precum este Călin-Popescu Tăriceanu, usor de recunoscut fiind înconjurat de bodyguarzi.

Ediţia 2017 va avea loc în perioada 22 – 26 noiembrie şi va avea ca invitat de onoare Statele Unite ale Americii.